Inceputurile mele stau sub semnul necunoscutului.Imi amintesc vag sau aproape deloc cum eram acum opt, noua, zece ani.E ca si cum nu pot sa patrund in propriile amintiri,ceva blocandu-mi calea, ca si cum acele vremuri nici nu le-am trait vreodata.
Mi se pare straniu ca nu ne amintim mai nimic de atunci, dar e placut si amuzant sa-i auzim pe parintii nostri povestindu-ne cum am rasturnat castronul cu lapte, cum am vrut sa ne tundem "lung", cum ne jucam sub masa cu kinderii...
Imi place sa deschid sertarul cu amintiri prafuite, sa privesc minute in sir pozele in care apare un copil dolofan, cu obraji trandafirii, cu par de matase,castaniu si cu ochi ce privesc curiosi spre aparat, si sa nu-mi pot imagina ca acel copil chiar eu sunt...sau am fost.Ii intreb deseori pe ai mei despre peripetiile copilului de altadata, care descoperea lumea cu pasi domoli si ne amuzam copios pe seama mea.
Dupa ce raman singura, imi vine in gand intrebarea: "Oare chiar am facut eu toate astea?"
este un sentiment foarte placut atunci cand iti aduci aminte de nazdravaniile pe care le faceai cand erai mic, si un zambet iti apare pe fata, dorind sa mai fi din nou cum erai odata. cel putin eu mi-as dori sa mai fiu mica. mi-as dori sa mai fiu vesela ca altadata. mi-as dori multe. dar odata cu trecerea anilor, multe se schimba si nu se mai intorc. raman doar amintiri.
RăspundețiȘtergereDa.
RăspundețiȘtergereAi dreptate.
Şi eu îmi amintesc cu nostalgie de clipele în care honaream prin gradinile bunicii căutând struguri, mere, pere, cireşe..
Îmi amintesc şi acum cum ascultam cu ochii căscaţi peripeţiile părinţilor mei şi îmi doream sş ajung şi eu ca ei..
Acum, când sunt o adolescentă în toată firea mă gandesc cum va fi peste 10 ani...Cu cine am sa fiu, ce fel de meserie am sa am..oricum îţi spun ca nu am să renunţ never la viseul meu de a deveni ACTRIŢĂ!
în concluyie..frumoasaă postarea..
Când eram tînăr ficioar..
Da..nu trebuie nicicand sa renuntam la visele noastre, iar daca tu vrei sa devii actrita, poate ca asta e drumul pe care trebuie sa-l alegi, fara sa tii cont de opiniile altora.
RăspundețiȘtergereIn viata, cel mai important e sa fim noi multumiti de ceea ce am facut, de ceea ce avem.
Succes, actrita noastra!:)
Da , iti multumesc pt incurajari, ai dreptate, noi sa fim sanatosi si multumiti ca restu...
RăspundețiȘtergere:P Apropo, niciodata nu mi-ai povestit despre visele tale...
Acum am vazut comentariul tau referitor la un post al meu . Sincer , iti multumesc enorm de mult ! Inseamna mult pentru mine o incurajare . Si acelasi lucru cred si eu : ai un talent uimitor . Iti urez tot ce e mai bun ! Multumesc !
RăspundețiȘtergereNu ai pentru ce.Chiar m-a impresionat acel post.
RăspundețiȘtergereMultumesc si eu si spor la scris! :)