Casa de piatra!

Nuntile m-au facut intotdeauna sa ma gandesc la unul dintre cele mai importante evenimente din viata mea,atunci cand imi voi lega destinul de al unui barbat, necunoscut deocamdata - sau, cine stie?
In ultima vreme ma framanta acest gand, gandul maritisului, si ma umple de o asemenea emotie incat parca acum as trai acel moment; acum as fi langa sotul meu si am dansa in mijlocul rudelor si prietenilor nostri, intr-o sala mare, plina de lume care ne priveste cu surasul pe buze; acum as fi stresata sa nu-mi patez rochia alba, in care ma simt ca o adevarata regina; acum l-as strange la piept cu o dragoste nemarginita pe barbatul visurilor mele si am pluti linistiti, pe murmurul unui vals, cu rochia alba fasnind usor, dulce - si asa ma invart cu el, tinandu-ne lipiti unul de altul, privindu-i ochii caprui, aproape negri, si surazandu-i implinita, de-a dreptul fericita...
...Iar cand deschid ochii, ma vad tinand in brate o perna rece, groasa, cu care dansam, pe care o mangaiam, careia ii zambeam.Si nu mai e nici lume, nu mai avem nici tort, nici mire, nici mireasa.Sunt doar eu, imbracata intr-un trening putin uzat, de casa, o visatoare ce-si imagineaza nunta ei, care va avea loc peste mai mult de sapte ani - sau, cine stie?
Dar pana una alta, sambata sunt domnisoara de onoare.Doamne ajuta sa nu vars nimic pe mine, sa nu mi se rupa vreun toc, sa nu ma fac de ras, asa cum bine ma pricep la evenimente importante!

Tipuri

Zilele trecute m-am tot gandit la mine.Chiar trebuie sa ne schimbam atitudinea si felul de a fii pentru ca asa ne spun cei din jurul nostru?

Am fost improscata cu diverse reprosuri, cum ca as fii retrasa, mult prea linistita, ca ar trebui sa ies mai des cu prieteni de varsta mea.Ei bine,da, sunt o persoana introvertita, prefer sa-mi petrec timpul cu oameni mai in varsta decat mine, caci generatia mea ma plictiseste grozav.Nu ma atrag cu nimic subiectele pe care le port cu cei de varsta mea.Din contra, unele ma uimesc, altele ma amuza, dar cele mai multe mi se par banale, lipsite de orice farmec.
Nu ma simt in largul meu niciunde, doar acasa, iar daca prietenii cred ca ma cunosc cu adevarat se inseala amarnic.Cand sunt la scoala, in oras, sau in oricare alt loc in afara de acasa parca nu sunt eu.Incerc sa ies din starea asta, dar o panza invizibila ma tine pe loc.
E trist, dar adevarat: ma foarte subapreciez, ceea ce nu ma ajuta sa progresez.Mi-e teama de schimbari neasteptate si simt un ghem rasucindu-se in stomac atunci cand se petrec.Pana nu de mult imi rodeam si unghiile de emotie...
Cineva mi-a spus: "Esti atat de strict educata...incat nu poti iesi din lumea ta!".S-o iau ca pe un compliment?

Dar ma simt bine asa cum sunt! Nu vreau schimbari.Sunt o introvertita fericita si multumita!

*Desi ar trebui sa capat mai multa incredere in mine...:)

Acasa!Acasa!

E neplacut atunci cand programul imi e dat peste cap, cand nu ma mai pot trezi la o ora oarecare, tarzie, din cauza unor evenimente.

In ultimele zile, agitatia a fost de nedescris: usi trantite in graba, voci care tradau emotii puternice, viteza de aproape 100 de km pe ora, odihna in masina, pagini citite in scurtele pauze pe care le aveam...

Azi totul s-a sfarsit!Am revenit la normal si am ajuns in locul cel mai drag de pe pamant: acasa!

Iubiri ca in carti exista?

Aud in jurul meu povesti cutremuratoare, povesti de dragoste ce se sfarsesc tragic.De ce dragostea moare la scurt timp dupa casatorie? De ce femeia si barbatul ce si-au spus "Da" in fata lui Dumnezeu, ajung la conflicte, jigniri, ajung sa nu se mai iubeasca?

Uneori mi-e teama; mi se ridica parul de pe mana numai cand aud cuvantul >casatorie<.Bunica-mea imi spune mereu ca mai sunt cativa ani si spera sa ma vada si pe mine maritata, iar eu ii raspund in gluma ca n-am sa ma marit niciodata.La inceput era o gluma, dar acum ma gandesc ca femeile, atat de sensibile, sufera din cauza barbatilor nepotriviti care le ies in cale, barbati care poarta fel de fel de masti, pentru a parea altfel decat sunt.Mi-am intrebat o prietena daca cer prea mult cand spun ca imi doresc o iubire pura, ca in carti, o iubire care sa nu se sfarseasca in veci.Mi-a raspuns simplu:da!Da...

Iubirea nu poate avea o definitie exacta, caci eu poate o simt intr-un fel, tu intr-altul.Toti spunem ca am trecut prin diferite situatii, ca stim ce e aceea iubire, dar parca ,totusi, o descoperim in timp.Poate azi stim totul despre dragoste, dar maine mai descoperim o poarta nedeslusita, vrand-nevrand, iubind.

"Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul."

                                                                                                                                           Octavian Paler

The R. Family(1)

In momentul respectiv aveam un lapsus.

M: Tati, care e termenul acela cand spui ca nu faci sport deloc?
Tati: Pasivitate? Nu stiu!
M:Nu, nu-i asta.Mami, zi-mi un pic cum se spune atunci cand nu faci sport?
Mami: Scutire medicala.

Nu stiu cum se face, dar chiar si acum am acelasi lapsus.Nu-mi trece prin minte nicidecum acel cuvant.Of! :)