Casa de piatra!

Nuntile m-au facut intotdeauna sa ma gandesc la unul dintre cele mai importante evenimente din viata mea,atunci cand imi voi lega destinul de al unui barbat, necunoscut deocamdata - sau, cine stie?
In ultima vreme ma framanta acest gand, gandul maritisului, si ma umple de o asemenea emotie incat parca acum as trai acel moment; acum as fi langa sotul meu si am dansa in mijlocul rudelor si prietenilor nostri, intr-o sala mare, plina de lume care ne priveste cu surasul pe buze; acum as fi stresata sa nu-mi patez rochia alba, in care ma simt ca o adevarata regina; acum l-as strange la piept cu o dragoste nemarginita pe barbatul visurilor mele si am pluti linistiti, pe murmurul unui vals, cu rochia alba fasnind usor, dulce - si asa ma invart cu el, tinandu-ne lipiti unul de altul, privindu-i ochii caprui, aproape negri, si surazandu-i implinita, de-a dreptul fericita...
...Iar cand deschid ochii, ma vad tinand in brate o perna rece, groasa, cu care dansam, pe care o mangaiam, careia ii zambeam.Si nu mai e nici lume, nu mai avem nici tort, nici mire, nici mireasa.Sunt doar eu, imbracata intr-un trening putin uzat, de casa, o visatoare ce-si imagineaza nunta ei, care va avea loc peste mai mult de sapte ani - sau, cine stie?
Dar pana una alta, sambata sunt domnisoara de onoare.Doamne ajuta sa nu vars nimic pe mine, sa nu mi se rupa vreun toc, sa nu ma fac de ras, asa cum bine ma pricep la evenimente importante!